Pilda celor doi fii

Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi, şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!” 29 „Nu vreau” i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău, şi s-a dus. 30 S-a dus şi la celălalt, şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, doamne!” Şi nu s-a dus. 31 Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi” au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. 32 Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, cu toate că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.

Matei 21:28

În capitolele 21 şi 22 din Evanghelia după Matei există o succesiune de trei pilde pe care le spune Domnul Isus. Toate aceste pilde au un numitor comun. Ele vorbesc despre relaţia lui Dumnezeu cu poporul lui Dumnezeu ales, Israelul şi cu poporul lui Dumnezeu răscumpărat, Biserica, în contextul Împărăţiei lui Dumnezeu. Înainte ca Domnul Isus să spună Pilda celor doi fii, găsim o dispută între Domnul Isus şi mai marii religioşi ai vremii, preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului. Aceştia din urmă erau deranjaţi de lucrarea Domnului Isus şi îl chestionează cu privire la autoritatea (puterea) cu care lucrează. Domnul Isus nu le răspunde direct, ci îi direcţionează spre autoritatea lucrării lui Ioan Botezătorul, forţându-i într-un fel să recunoască autoritatea divină a lucrării lui Ioan. Dacă ar fi recunoscut autoritatea divină a lui Ioan, ar fi trebuit să recunoască şi autoritatea divină a lui Isus, deoarece Ioan a recunoscut pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu şi a proclamat lucrul acesta. Dar preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului, decât să recunoască autoritatea dumnezeiască a lui Isus, au preferat să se eschiveze şi să răspundă că nu ştiu. Atunci Domnul Isus spune cele trei pilde şi începe cu Pilda celor doi fii. Un om, spune Domnul Isus, evident un tată, avea doi fii pe care a dorit să-i implice în lucrarea din via Lui. S-a dus la cel dintâi şi l-a trimis să lucreze în via tatălui. Răspunsul acestui fiu este impertinent, nerespectuos şi ofensator la adresa tatălui. „Nu vreau!” Nu că nu aş putea, ci pur şi simpli nu vreau. Tatăl nu insistă, ci probabil, pleacă cu inima mâhnită. Totuşi după plecarea tatălui acest fiu îşi reanalizează poziţia, îi pare rău de atitudinea lui şi merge în via tatălui şi se implică acolo. Tatăl, însă, ştie că mai are un fiu. Merge şi la acest fiu şi l-a invitat să meargă să lucreze în via lui. O, ce răspuns a primit. Ascultaţi: „Mă duc, Doamne!” Ce fiu respectuos, ce ascultător, ce bun!, Dar uitaţi completarea: „Şi nu s-a dus.” Când tata merge la vie lucrurile sun pe dos. Cel ce a zis că nu merge, iată-l lucrând de zor şi cu bucurie în via tatălui şi cel care atât de politicos a acceptat să meargă, nu este acolo. Dumnezeu a ales poporul Israel şi l-a invitat să fie a Lui. La muntele Sinai, când Dumnezeu dă legi şi porunci poporului Israel, se înfăţişează într-un mod înfricoşător în foc şi tunete şi fulgere. Atunci poporul îi spune lui Moise să meargă el să vorbească cu Dunmezeu, apoi să vină să le transmită voia Lui şi iată răspunsul lor: Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul”. Exod 24:3 Şi nu este singura dată când promit că ascultă de Dumnezeu. Dar nu, nu au ascultat. Mereu au fost îndărătnici, neascultători, răzvrătiţi, nemulţumiţi şi nemulţumitori. Pe de altă parte, fiul cel care părea atât de îndărădnic şi care l-a refuzat aşa de grosolan pe tata, îi pare rău, se întoarce şi-l ascultă pe tata. Neamurile, cele care erau departe de Tatăl ceresc se pocăiesc, intră în via lui Dumnezeu şi se bucură de părtăşia cu Tatăl. Pe de altă parte pilda aceasta are şi o aplicaţie personală pentru fiecare dintre noi. Sunt unii care par aşa religioşi, aşa buni, aşa bisericoşi, au un vocabular aşa duhovnicesc şi totuşi nu ascultă de Dumnezeu, nu fac voia lui Dumnezeu, nu se pocăiesc, ci îşi urmează căile lor şi poftele lor mai ascunse, sau mai vizibile. Iar alţii poate că au fost atât de categorici împotriva lui Dumnezeu, dar totuşi la un moment dat s-au cercetat sincer înaintea lui Dumnezeu, le-a părut rău, s-au căit, s-au întors la Domnul şi au intrat în Împărăţia lui Dumnezeu. Tu din ce categorie faci parte? Eşti cumva mândru de religiozitatea ta? Dar faci tu cu adevărat voia lui Dumnezeu? Aparţii tu cu adevărat lui Dumnezeu? Cercetează-te sincer înaintea lui Dumnezeu şi nu încerca să te justifici singur. Nu fii ca fiul care a apus: „Mă duc, Doamne!” şi nu s-a dus. Nu-ţi este de nici un folos o astfel de stare. Dacă însă, poate te uiţi la tine şi şti că l-ai refuzat de atâtea ori pe Dumnezeu şi te vezi slab şi plin de păcate, nevrednic de Împărăţia lui Dumnezeu, nu dispera. Isus a venit şi a murit pentru tine şi ţi-a deschis un drum spre Împărăţia lui Dumnezeu. Dumnezeu te cheamă din nou. Chiar dacă de o mie de ori ai spus NU, astăzi poţi să mergi în Via Domnului. El te primeşte cu braţele deschise şi te iubeşte nespus.

Pastor Gheorghe Şurtea

Rețele sociale

Pentru a observa îndeaproape activitatea noastră, vă rugăm să ne urmăriți pe conturile ce le avem pe cele mai populare rețele de socializare și canale de comunicare: